Dacă dragostea a fost gândită să completeze şi să aducă valoare unui om, atunci bărbaţii, cât şi femeile ştiu despre asta când pot avea grijă de omul lor.

Oamenilor le este frică să iubească total. Să se regăsească în alţi oameni, trăind bucata de suflet din celălalt şi fiind gata s-o împartă pe a lor. Gândesc că o casă, un cămin, un sărut oferit dimineaţa şi împlinirea a 3 vise sunt de ajuns. Doar atunci când dai la o parte lucrurile de-o zi şi găseşti alături un om gol de gânduri şi lume, iubeşti! Ceea ce simte un bărbat nu simte o femeie şi invers. Dacă dragostea a fost gândită să completeze şi să aducă valoare unui om, atunci bărbaţii, cât şi femeile ştiu despre asta când pot avea grijă de omul lor. Când fericirea celuilalt este mai presus decât stările proprii de bine şi când până la urmă înţelegi că poate asta şi este fericirea ta. Orgoliul, nepăsarea şi tăcerea merg mână în mână cu acelaşi final: cedezi! Pe ambele părţi cedezi. De câte ori ne regăsim în oameni, de atâtea ori încercăm să vedem ce ne-ar putea desparte. Căutăm greşeli, tragedii aruncate peste gard, exemple triste din trecut, reproşuri. Astfel putem fi siguri că niciodată nu vom ţine la bătrâneţe de mână pe omul drag. Dacă ceva nu merge, nu înseamnă că n-ar merge mereu. Dacă sunt lucruri mai proaste de moment, nu înseamnă că momentele se vor repeta iar şi iar. Oamenii sunt nebuni după dovezi, după fapte de eroism şi cedări în numele iubirii. Pe când pentru o dragoste adevărată lupţi curat, fără greşeli, fără minciună, fără reproş. Dragostea ţi-ar spune că nu-i corect să găseşti omul pentru care să nu iubeşti, dar să suferi. Găseşti un om al tău, o dragoste imposibilă şi faci orice să o păstrezi, căci ştii că ai la fel de multe motive să vrei să o păstrezi.

Un moment de regăsire face cât o mie de ani de căutare.